Cred in Dumnezeu, dar nu cred in religie
Un dialog foarte interesant intre un preot (care a refuzat sa-l denunte pe criminal cu motivul ca legatura preot enorias este sacra; si a lasat ca fratele criminalului sa fie arestat pe nedrept) si Gil Grissom. Mie imi place enorm scena deoarece rezuma foarte bine relatia mea cu religia.
- Ştiu că l-am arestat pe fratele nevinovat.
A venit la tine imediatce l-am arestat pe Ben.
- Am încercat să vă ajut,fără să-mi încalc jurămintele.
- Amândoi avem meserii care încep după crimă.
- După păcat.
- Unii ar spune că e un exerciţiude utilitate.
- Alţii îi spun “vocaţie”.
- Acum 100 de ani,
nu aveam tehnologie pentru amprente.
Acum 15 ani nu aveam proba ADN-ului.
Să sperăm că într-o zi
vom avea dovezi solide ca să-i arestăm doar pe cei vinovaţi.
- Într-o zi nu vom mai avea nevoie de puşcării.
Sărbătoresc mesa în fiecare joi seara,la ora 6.
- Mulţumesc, dar…
..nu.
- Nu crezi ?
- Nu în religie.
Cred în Dumnezeu,
în ştiinţă,
în cina de duminică.
Nu cred în reguli care să-mi spună cum să trăiesc.
- Chiar dacă sunt ale lui Dumnezeu ?
- Câte cruciade s-au purtat în numele Domnului ?
Câţi oameni au murit din cauza religiei ?
- Fanatism, nu religie.
Semantică…
Tot morţi sunt.
Îmi pare rău pentru Ben, părinte.
- Suferi în continuare ca un catolic.
Când se stinge un bec,
unii oameni cumpără un bec nou.
Dacă se stinge lumina pentru catolic,
el stă pe întuneric şi se întreabă :”cu ce am greşit ?”
- Nu mai simt vina asta.
Nota: imi cer scuze pentru taietura foarte neprofesionala, dar nu sunt chiar “AS” in domeniu.
cred ca nici lui Dumnezeu nu-i plac religiile, cum nici noua nu ne plac barfele pe seama noastra
pe sistemu… cum vezi relatia dintre cetatean si stat… ca concubinaju dintre cur si cacat